Hohote de râs, o ciocolată caldă la Cappucino Story și un taxi cu bomboane

Când ați râs prima dată în hohote cu copilul vostru?
Eu am făcut-o abia aseară. Când David are 9 ani, 9 luni și vreo două săptămâni. Am așteptat mult momentul acesta și iată că a venit cu o intensitate fantastică.
Autiștii înțeleg greu umorul. De aceea le e greu să râdă mereu la glumele noastre și face parte din terapia lor învățarea de glume sau povestirea de întâmplări hazlii care să le permită interacțiuni sociale.
În ultima vreme David are în programele de terapie unul de discriminare a sunetelor. Adică trebuie să recunoască diverse sunete din natură, viața cotidiană etc. Îi mulțumesc pe această cale lui Andrei Voinescu pentru ingeniozitatea lui și modul în care se implică în recuperarea lui David.
Aseară eu și David ne uitam la Ratatouille, dublat în limba română. În apartamentul lui Linguini, micul Chef șobolan și prietenul lui făcuseră clătite și din greșeală una a zburat pe geam. Din stradă se aude scrâșnet de frâne apoi claxoane, o bufnitură mare și zomot de geamuri sparte. David se prăpădește de râs întrebându-mă cum a nimerit Remy mașina cu clătita.
Lui David i se face somn. Oprim filmul, îl trimit la baie să se spele pe dinți și eu îi fac patul. Îl aud ieșind din baie chicotind și sare în pat zicându-mi printre hohote: ai văzut cum a nimerit mașina cu clătita și a făcut accident ? Desigur că m-a pufinit râsul, l-am luat în brațe și am râs sănătos câteva clipe.
Am așteptat mult timp acest moment și încă sper să nu mă trezesc dintr-un vis. Mai avem mulți optmiari de cucerit, dar simt că putem să-i urcăm pe toți.
Azi de dimineață am băut cu David pentru prima dată într-o cafenea, el o ciocolată caldă, eu un double espresso și Mikișor un Chai Latte. Am fost la Cappucino Story, unde cei doi Cătă (David spune că și Cătă Rău e de fapt Bun) ne-au tratat regește, corespunzător pentru o astfel de premieră. Acolo am întâlnit și un domn foarte simpatic, Cristian Roman, care ne-a vorbit despre taxiul lui cu bomboane și pe Betty care l-a însoțit pe David într-un tur al cafenelei.

Pe scurt, dragi prieteni, eu cred că asta e viață și îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne îngăduie să ne-o trăim.