Omar Sosa și al său Quarteto Afro Cubano

Mulțumesc mult prietenilor de la TwinArts care ne-au invitat aseară la concertul Omar Sosa Quarteto Afro Cubano de la Sala Radio – din ciclul Jazz Night Out.
Am mai ascultat muzica lui Omar Sosa, dar nu vazusem nicio înregistrare video și nici nu mai fusesem la niciun concert de-al lui.
Prin definiție, jazzul înseamnă muzică live. Orice înregistrare, audio sau video, nu poate transmite emoția care te cuprinde la un astfel de concert.
Omar Sosa a avut aseară lângă el pe scenă trei muzicieni fantastici, care au completat geniul său pianistic: Childo Tomas (chitară bas și voce) , Leandro Saint-Hill (saxofon, flaut),  Ernesto Simson (percuție).
Încă de la începutul concertului, atmosfera creată m-a dus cu gândul la nisipul alb al plajelor vest africane, unde Nigerul aduce în Atlantic toate tradițiile civilizațiilor regatelor africane.
Incantațiile basistului Childo Tomas au acompaniat primele acorduri de pian ale lui Sosa. Mi s-a părut fantastică prestația lui Tomas, pentru care, fiecare ciupire sau lovire a unei corzi venea parcă din interiorul lui, precum tânguiri ale vracilor sau chiote vesele ale unui grup de copii care-și întâmpină cu bucurie oaspeții.
M-a uimit modul în care Sosa lovește clapele pianului. O mișcare fluidă dar și bruscă, inexplicabilă pentru tonurile obținute. După ce am citit mai multe despre el, mi-am dat seama că asta vine de la tobele pe care le-a studiat înaintea pianului.
Pe lângă pianul clasic și clapele electronice, Sosa a introdus în spectacol diverse sunete înregistrate, care au completat peisajul clasic al jazzului cubanez condimentat cu picanterii africane.
Sosa nu s-a sfiit să apesa clapele și cu genunchiul, atunci când cuprins de frenezia acordurilor levita deasupra scaunului, într-o unduire întreruptă doar de răpăiala tobelor lui Ernesto Simson.
În orice formație de jazz, toboșarul este camionul de cursă lungă. Ernesto Simson ne-a purtat aseară până la marginea Saharei, mânat parcă de Harmatanul care bate dinspre Sahara.
L-am lăsat la sfârșit pe Leandro Saint-Hill, dar rolul lui în spectacolul de aseară a fost unul de liant, atât între membrii quartetului, cât și cu publicul. Saxofon, flaut și nu în ultimul rând voce. Voce cu care ne-a antrenat pe ritmurile de cha cha cha sau salsa, implicând de multe ori numele orașului nostru.

Concertul a fost incredibil, jazzul cubanez începe să-mi placă din ce în ce mai mult. Mulțumim Twin Arts, sunt convins că vom mai vedea artiști faini la Jazz Night Out și în mod sigur data viitoare când vine Omar Sosa vom veni la concert.