Omagiu pentru astronauții pierduți odată cu Challenger

”Naveta americană Challenger distrusă imediat după lansare.” Nici nu știu cum de apăreau astfel de știri pe atunci. Poate pentru a ironiza eșecurile societății occidentale – care câștigase însă de mult timp cursa spațială cu URSS-ul de atunci.

Eram în clasa a cincea, văzusem deja Războiul Stelelor și citisem Micul prinț și cărțile lui Davidovici și ale altor autori pasionați de zbor, spațiu și misterele lui. La 11 ani, visam cu ochii deschiși către stele și planete. Și chiar am fost impresionat de tragedia produsă pe 28 ianuarie 1986.

Misiunea STS-51-L, care a durat 73 de secunde, a zecea pentru Challenger s-a sfârșit odată cu viețile celor 7 membri ai echipajului printre care se afla și un civil, o profesoară din Concord, New Hampshire. Cei șapte membri a echipajului au intrat atunci în istorie, completând lunga lista a celor care și-au dat viața pentru ca omenirea să cuteze să privească în sus.

Atunci am înțeles că a greși este omenesc, chiar dacă imperfecțiunile tehnice ale unei componente a dus la pierderea de vieți omenești și compromiterea unei navete spațiale. Pentru agenția spațială americană a fost un șoc puternic. A trecut un an și jumătate până la următoarea lansare a unei navete.

Iată echipajul acelei misiuni:

În aceste friguroase zile de Ianuarie, ne amintim de ei, pionieri ai zborului cosmic căzuți la datorie. Și poate pe cerul înghețat al acestor dimineți, undeva printre stele, Challenger zboară și acum, ducând cu ea dorințe și ambiții ale îndrăzneței rase umane, dornică de cunoaștere și exploare.
Au trecut mulți ani de atunci și zborul cosmic a evoluat dar și-a luat în continuare și alte jertfe umane.
NASA va comemora pe 28 ianuarie eroii spațiali pierduți, din misiunile Apollo 1 și din echipajele navetelor Challenger și Columbia.