Delta Dunării – un tărâm de vis (chiar și pe ploaie)

Nu contează cât de mult planifici o excursie. Mai ales când e toamnă. Mai ales când ești legat de niște date fixe, cum ar fi bilete de avion. Ne-am dorit să mergem în Deltă, cu prietenii noștri francezi. Odată ce ei au reușit să-și planifice concediile și zborurile către și dinspre România, am cunoscut în cele din urmă perioada exactă când urma să mergem în Deltă.
Așa că ne-am nimerit în zilele cele mai ploiase din acest început de toamnă. Am petrecut 24 de ore în zona Deltei. Doar atât, alungați fiind de vremea ostilă, care pentru niște turiști ce doreau să descopere frumusețile Deltei, a însemnat o piedică importantă.
A plouat aproape în continuu. Drumul către Mila 23 și înapoi la Tulcea, străbătut rapid în șalupa căpitanului Anane, ne-a dezvăluit – la 40 km/h – locuri interesante și peisaje pe care sperăm să le savurăm într-o excursie viitoare.
Mila 23, un loc uitat de lume, pe care din exterior doar Ivan Pațaichin și campionii canotajului insistă să-l mențină pe hartă, ne-a întâmpinat cu rafale puternice de vânt și o ploaie rece ca gheața.
Am străbătut pe jos, în mica fereastră fără ploaie, aleile înguste pe care, lucrători locali implantau cu viteză maximă rețele de canalizare și pavajul atent potrivit. Mica comunitate de pescari din inima Deltei ignora vremea potrivnică, luptând din răsputeri pentru a schimba peisajul urbei într-unul mai apropiat de veacul în care trăim.
Imaginile care și acum mă urmăresc, mă duc cu gândul la un Gulag al lui Soljenițîn. Nici măcar frumusețea Deltei, bogăția ei în faună și floră nu pot schimba asta. Poate am fost noi ghinioniști. Poate pe vreme bună se vede totul altfel. Aș vrea să fie așa. Ar trebui însă ca noi, turiștii să vedem și oamenii care se ascund dincolo de grămezile de pește pe care le consumăm acolo – preparate cu multă pricepere de soțiile pescarilor. Și să înțelegem că dincolo de ospitalitatea fantastică, dincolo de peisajele paradisiace, se ascunde o comunitate exilată prin propria voință.
Așa cum Pașa și Serghei, gazdele noastre minunate – la care vom reveni, nu au putut schimba vremea, pentru a ne destăinui din mirajele celui mai nou pământ românesc, tot așa pentru mine, toate aceste imagini pe care vi le prezint mai jos nu vor dispărea prea curând din sufletul meu.
Am ales câteva imagini care să vă invite în Deltă.

Fotografii făcute cu Canon 7D, Canon 7D Mark 2, EF 24 – 105 F /4 L IS USM, EF-S 55-250 mm.
Mulțumesc pentru sprijin The GOOD Company și Canon.