Am ascultat Tracker – noul album al lui Mark Knopfler

Atunci când ascult muzica unui artist trecut de perioada febrilă a uceiniciei muzicale – așa cum este Mark Knopfler – mă intrigă de fiecare dată capacitatea acestuia de a compune un album ca un tot unitar și nu ca o colecție de melodii imprimate pe acelasi CD.

La două săptămâni de la lansarea oficiala, Tracker se poate cumpăra deja în România. Mikișor mi l-a cumpărat ieri însă l-am ascultat abia azi.

11 piese înlănțuite într-o linie melodică matură, străbătute perpetuu de chitara incomparabilă a lui Knopfler. Temele abordate sunt demne de o operă literară așa cum poate fi echivalat Tracker.

După cum remarcă și Richard Ford – scriitorul care a comprimat ideea pieselor de pe Tracker și povestea lui Knopfler în două pagini scrise mărunt în broșura CD-ului – Mark Knopfler alternează idei clasice dar îndrăznețe precum tinerețe și bătrânețe, iubire și iubite, viața pe drum, nordul Angliei. Fiecare piesă este parcă o nuvelă și paradoxal, toate fac un roman.

Mi-e foarte greu să vă recomand o piesă anume, trebuie ascultat întreg albumul, însă Broken Bones, Lights of Taormina și Beryl m-au impresionat profund.

În broșură l-am găsit fotografiat și pe Bob Dylan, cel care i-a lansat pe Knopfler și trupa lui – Dire Straits. O poză necunoscută, unde Knopfler și Dylan cântă o piesă în duet.

Dylan in brosura de la Tracker

Chitara lui Knopfler, cu dozele lui unice, basul lui Glen Worf, clapele lui Guy Fletcher și vocea discretă a solistei Ruth Moody, toate învăluite într-o simfonie de instrumente celtice, ne poartă odata cu fiecare piesă din Tracker într-o poveste care vrem să nu se termine.
Pentru ce e mai jos, recomand 1080 și full screen.