Cât timp am locuit cu părinții mei, au fumat amândoi. Înainte de 1989 tata fuma Mărășești și mama Snagov sau mai ”exoticele” Apollonia și Arberia, crema țigărllor albaneze.
De multe ori mă rugau să le cumpăr de la Tutungerie ce găseam. Așa că îmi este familiar fumul de țigară și probabil că organismul meu s-a obișnuit.
Mai târziu, mama a redus țigările, până în ultimii doi – trei ani din viață, când un cancer nemilos i-a eliminat total dorința de a fuma. Tata a fumat din ce în ce mai puțin (înclin să cred că din economie inițial), iar acum cred că fumează maxim 1 sau 2 țigări pe zi.
Îmi aduc aminte cum în vara lui 1989, când am trecut în clasa a 10-a, au ținut amândoi să-mi spună că dacă vreau să fumez pot să o fac acasă și să nu mă ascund prin buda liceului.
Tot ei mi-au spus că nu e bine să fumez și să nu fac ca ei. Probabil că așa îi voi explica și eu lui David când o să crească. Doar că o să-i spun că eu nu am fumat.
Poate chestia asta a funcționat ca un impuls pentru mine, deoarece nu am fumat niciodată. Mulți prieteni mi-au spus că dacă aș fi mers în armată, aș fi fumat sigur. Nu-i contrazic, doar că așa a fost să fie. Am pierdut ceva? Sunt sigur că nu.
Nici soția mea nu fumează. Așa că de fiecare dată când ieșim la un restaurant închis încercăm să stăm la nefumători. Mai ales când suntem cu David.
Mi se pare foarte faină idea lui Adrian Hădean, care-și propune să sensibilizeze publicul dar și patronii de restaurante, pentru a lansa inițiativa unei no-smoking day la restaurantul unde mănâncă sau unde lucrează.
Inițiativa merge mai departe cu susținerea inițiativei legislative de modificare a Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea și combaterea efectelor consumului produselor din tutun, aflată acum în dezbatere în Camera Deputaților
Fumul de țigară nu ne face bine nici când mâncăm, cu atât mai mult dacă suntem nefumători.
Nu vreau să pornesc o campanie împotriva fumătorilor, atât timp cât ei fac asta într-un loc unde nu ne deranjează pe mine și familia mea.
Eu personal simt mâncarea și prin miros și sincer, mirosul unor penne rigate cu roșii uscate, oregano și parmezan nu mai e la fel dacă aburii îmbietori se amestecă cu fum de țigară. Fie dacă sunt făcute acasă unde David este criticul meu principal, el neputând să mintă (de multe ori refuză ce gătesc eu 🙁 ), fie gătite magistral de Adrian Hădean, nu cred că dau bine cu fumul de țigară.
Felicitări Chef Adrian Hădean, #EatThis e o treabă faină și sunt convins că vei găsi mulți susținători!