Când ne aducem aminte de medici…

Am dat share astăzi unui link pe Facebook care prezenta aventura unui medic în viața medicală românească. Articolul este scris cu un bun simț natural și asta m-a încurajat să îl împărtășesc celorlalți prieteni din rețeaua socială. Nu știam că peste două ore voi avea o criză de colică renală, a doua din viața mea, motiv suficient de reflexie asupra medicinii, a oamenilor care o practică și a contextului social – economic în care se întâmplă toate acestea.
Durerea ascuțită din dreptul rinichiului stâng, transpirația rece de pe frunte și senzația de presiune m-au trimis rapid în pat. Am trecut rapid în revistă procedura prin care mă trataseră medicul și asistentele de la camera de gardă data trecută, când am ajuns la urgență.
Acum după 4 ore, criza a trecut aproape în totalitate. Am sunat doi medici cu care m-am consultat și care m-au sfătuit ce să fac. Și nu m-au lăsat să închid telefonul până când nu am confirmat ca merg mâine să mă vadă un medic.
Nu pot să nu mă amestec în disputa dintre cei care țin cu medicii și cei care îi urăsc atât de mult punându-i la zid. Cunosc mulți medici.

Întâmplarea face ca în familia mea să fie medici și de asemenea să am mulți prieteni medici. Cu specializări foarte diferite și cu personalități foarte diferite. Și toți dintre aceștia sunt mai presus de orice oameni. Oameni care au vise, aspirații la care de cele mai multe ori renunță pentru a servi o societate nedreaptă. Societate care îi schimbă în rău chiar pe unii dintre ei și îi încorsetează în șabloane obscure pe toți.
Întâmplarea face ca în familia mea, chiar băiatul nostru David să fie cel pentru care medicii și medicina nu pot face aproape nimic. David este autist și aventura lui am prezentat-o de patru ani aici.

Aș fi putut foarte ușor să-mi transform viața într-o ură continuuă asupra lor deși, în cazul lui David medicii nu poartă nicio vină. Poate peste 50 de ani vor ști să identifice mai repede autismul și mai mulți copii și viitori adulți vor beneficia de terapii inovatoare și descoperiri ale științei. Cu o singură condiție: să mai avem medici și să aibă resursele necesare cercetării și îngrijirii medicale de calitate.

Pentru medici, mesajul meu e simplu. Sunteți niște unelte minunate ale lui Dumnezeu! Drumul vostru în viață și carieră Uitați-i pe cei care dau cu pietre. Și întoarceți și celălalt obraz. Doar așa se vor lumina cei care acum orbecăie prin umbra unei societăți barbare și consumiste.