Mai puțin de-o oră de casă - Palatul Brâncovenesc de la Potlogi

Am continuat proiectul nostru #maiputindeooradecasa cu o vizită la una dintre primele ctitorii ale lui Constantin Brâncoveanu, Palatul de la Potlogi.
Eram cât pe aici să nu-l pot califica în intervalul de o oră necesar pentru a ajunge la el, dar sâmbătă dimineață am avut noroc de un trafic lejer, chiar la ieșirea spre A1.

Ca și itinerariu și puncte de reper pentru traseu: ieșiți din București pe A1 către Pitești, mergeți până la ieșirea spre Corbii Mari (care coincide cu benzinăria OMV), și apoi urmați drumul județean 711A, până în satul Potlogi. Waze are ca destinație Palatul Potlogi, așa că îl puteți folosi cu încredere.

Mai mulți prieteni mi-au spus că nu-i corect să-mi denumesc proiectul mai puțin de-o oră de casă ci să mă refer la București. Dragilor, voi știți că locuim în București, aici e casa noastră și peregrinările pe care vi le propunem în acest proiect se referă la locuri aflate într-un orizont de distanță parcursă cu mașina într-o oră de acasă.

Fusesem avertizat de un prieten că în Palatul Brâncovenesc din Potlogi s-au investit foarte mulți bani (renovarea lui fiind un proiect finanțat prin fonduri europene), dar chiar și așa am fost foarte plăcut surprins de ce am găsit acolo.

Zidul înconjurător a fost complet renovat, așa că din afară nu se vede mai nimic. De remarcat parcarea din față, unde nu am mai avut loc – unde există și o parcare VIP – dar nu ne încadram acolo 🙂 .

Dar pentru că am avut răbdare, în căutarea locului de parcare, am urmat drumul care merge prin stânga palatului și am fost plăcut surprinși să descoperim încă o parcare amenajată , pe latura din stânga, lângă fântână.

Mie mi-ar fi plăcut ca semnul de parcare VIP, căruia nu-i văd rostul, să îndrume vizitatorii către a doua parcare, mai alesc că ambele parcări sunt gratuite.

Biletele de intrare costă acum 10 RON și organizatorii sunt prietenoși cu persoanele cu handicap, oferind intrarea liberă a acestora în Palatul Potlogi.

Odată intrați, ni s-a repartizat un ghid, un lucru minunat, doarece domnul acesta chiar știa ce spune și ne-a făcut o prezentare meticuloasă a obiectivului.

Prima etapă a fost bucătăria, construită în stilul turcesc al acelor ani. Cu loc central pentru foc și ventilație naturală. Unele obiecte sunt din acele vremuri, altele sunt reconstituiri după scrierile vremii.

Ieșind din bucătărie, ne-am îndreptat către palatul propriu zis, traversând curtea din față. De remarcat pe dreapta o viitoare unitate de cazare. Deocamdată Palatul Potlogi nu este în circuit turistic decât pentru vizitare, dar în viitor vă veți putea caza acolo.

Veți fi surprinși de cât de mult s-a lucrat la Palatul Potlogi, atât în exterior, cât și la interior. Deși multe elemente arhitectonice au fost înlocuite, mai găsiți unele originale.

Construit de Constantin Brâncoveanu ca și primul său Palat după ce a fost înscăunat de turci, Palatul a suferit o primă distrugere chiar după martiriul domnitorului, când turcii îi căutau aurul presupus a fi ascuns inclusiv în zidurile palatului Prințului Aurului, cum îl denumeau însuși turcii.

Legendele spun că turcii au plecat cu 40 de căruțe încărcate cu bogății atunci când au prădat Palatul Potlogi.

Situat la jumătatea distanței dintre vechea și noua capitală a Munteniei (Târgoviște și București), Palatul Potlogi reprezenta un loc de odihnă pentru domnitor și a fost construit după proiecte îndrăznețe ale acelor timpuri. Amintit în cronici în 1698, Palatul Potlogi avea ziduri traversate de canale de ventilație, care aduceau aerul cald de la vetrele încărcate cu jăratec.

Din păcate reconsitituirea nu a putut reface aceste tehnologii. Pentru o mai bună conservare, am remarcat prezența unor radiatoare cuplate la o centrală termică. Am văzut și mai multe dezumidificatoare, semn că se dorește conservarea cu grijă a ceea ce este acum Palatul.

Despre Palatul Brâncovenesc de la Potlogi găsiți multe cuvinte scrie pe bloguri de călătorie și enciclopedii ( aici, aici, aici, aici, aici), eu am vrut să preiau informații dintr-un eventual ghid tipărit, dar nu există încă așa ceva.

Vă povesteam mai devreme despre ghidul care ne-a însoțit în palat. Nu numai că era foate bine pregătit, dar a avut și o atitudine foarte prietenoasă atît cu noi cât și cu copiii și nu am simțit în niciun moment că domnul se plictisea de întrebările noastre sau că ne răspundea din obligație. Nu i-am reținut numele, dar îl veți găsi acolo și vă recomand să stați de vorbă cu dânsul.

Revenind în grădina palatului, am găsit heleșteul dar și biserica satului, unde se slujește în fiecare zi. Fain podul de lemn peste heleșteu și curtea va fi genială peste câțiva ani, chiar dacă nu va mai avea în jur pădurea pe o distanță de ”o mie de pași” care era cândva acolo.

Biserica e și ea renovată și păstrează vestigii din mai multe stadii ale existenței sale. Clădită de Brâncoveanu înaintea palatului, s-au păstrat urme din fresca originală, dar și o parte din prima restaurare de la 1900, unde am descoperit o pictură a unui pictor italian, realizată în stil renascentist, în contract cu celelalte picturi bizantine.

În curtea bisericii, un salcâm secular minunat și mulți, foarte mulți trandafiri.