Din România, cel mai simplu de ajuns în Antalya este cu avionul. Nu există zboruri de linie directe București – Antalya. Doar cu escală la Istambul.
Așa că sejururile propuse de agenții precum Paralela 45, care oferă zboruri charter mi se par alegerea perfectă. Zborul durează mai puțin de două ore – pare puțin, gândindu-ne că practic ajungem pe alt continent.
Văzut din avion, orașul Antalya – cu 1253000 locuitori, centrul economic și administrativ al regiunii, pare o aglomerare urbană obișnuită. Privind însă către țărmul Mediteranei (în stânga cum privim în sensul de zbor), începem să remarcăm delimitări stricte ale unor resorturi turistice complexe. Mai mult, cu zece minute înainte de aterizare, avionul survolează lanțul munților Taurus, care pazesc comoara ascunsă în golful Antalyei.
Munții sunt diferiți de ai noștri, par mai vechi și mult mai arizi. Pe una din crestele lui Tahtali (sau Olympos în denumirea occidentală) se remarcă linia telecabinei – care te transportă la o diferență de nivel de aproape 1639 m, de la 726 m altitudine unde este situată stația de jos, până la 2365 m la stația din vârful muntelui. Am fost o dată acolo, merită încercat, mai ales că în timpul verii căldura poate transforma ascensiunea pe jos a muntelui într-o performanță sportivă.
Pe coastele golfului Antalya și al zecilor de golfuri mai mici, lanțurile hoteliere au întins plajă lângă plajă. Unele cu nisip auriu, altele cu pietriș și altele cu stânci, toate scăldate însă de apa limpede a Mediteranei.
Scopul excursiei noastre în Antalya a fost terapia cu delfini pentru fiul nostru David. Înotul alături de delfini, în ședințe organizate de medici, aduce pacienților cu diverse afecțiuni o ameliorare a simptomelor. Am simțit asta foarte clar, de fiecare dată când am mers în Antalya. David a arătat de fiecare dată o putere de concentrare mai mare, o schimbare de atitudine în bine și un tonus excelent.
Am spus de mai multe ori că pentru David, terapia cu delfini a fost benefică. Știu însă sigur că efectele ei sunt mult diferite de la copil la copil, în funcție de gradul de afectare a acestuia și de istoricul afecțiunii.
Am făcut terapie cu delfini în fiecare zi, dar am dorit să ne petrece timpul liber vizitând locuri faine.
Așa că am cel puțin două propuneri să vă fac, locuri minunate care merită explorate.
Canionul Goynuk este unul dintre ele. Intrarea se face din drumul care unește Antalya de Kemer. (13 km de Kemer, respectiv 39 km din centrul Antalyei). La capătul unui drum foarte accesibil veți găsi intrarea în parcul extrem de bine amenajat. Pe lângă traseul propriu zis de canion, acolo există și tiroliene combinate cu trasee la înălțime, dar puteți pur și simplu să vă bucurați de apa limpede a lacurilor de munte, făcând plajă și baie acolo.
De la punctul de start am fost preluați de o mașină de teren, care urmând un drum îngust și abrupt ne-a transportat până la tabăra de bază a canionului. Acolo am primit echipamentul necesar (costume de neopren, ghete de neopren, căști și veste de salvare) și fost instruiți despre traseu și modul de parcurgere a lui.
Odată echipați am intrat în apa rece (16 grade). Inițial am înotat, apa fiind adâncă de 2 – 3 m, apoi adâncimea a scăzut, parcurgând restul traseului cu apă fie până la glezne, genunchi sau din nou înot. Distanța de 750 m până la punctul unde traseul devine inaccesibil și de unde ne-am întors, se parcurge în medie în 30 minute.
Pereții canionului, adânc erodați în timp, au locuri unde stânci imense îi unesc, traseul trecând pe sub o fascinantă boltă de piatră. Pe locuri tumultoasă, în altele domoală, apa completează peisajul fantastic, într-un amestec de verde și albastru, în funcție de înălțimea soarelui.
După terminarea traseului, întreaga seară am avut o senzație plăcută de răcoare, care ne-a umplut de energie.
Un alt loc pe care vi-l recomand este orașul vechi și portul din Antalya. Dar încercați să găsiți un moment mai liniștit. Dimineața devreme sau târziu în noapte, când clienții restaurantelor și al magazinelor s-au retras către hoteluri.
Noi am fost de mai multe ori acolo, însă cel mai mult mi-a plăcut vizita făcută în ultima zi. Am mers de dimineață, în prima zi a unei importante sărbători religioase. Străzile pustii, magazinele închise,și resturantele goale ne-au permis să vedem dincolo de tumultul cotidian.
Străzi înguste, cu aspect mediteranean, care coboară de la poarta lui Adrian până în portul orașului vechi, se îmbină într-un labirint aparent nesfârșit, dar în care găsești din loc în loc indicatoare către principalele puncte de atracție: intrarea în bazar, minaretul rupt, muzeul jucăriilor și multe altele.
Nu e prima dată când am fost în Antalya. E prima dată însă când demersul nostru a avut atât de mulți susținători.
Scânteia a aruncat-o Make, care la lansarea albumului Alchimie a anunțat că-l susține pe David pentru a merge la terpia cu delfini. Au urmat apoi ceilalți colegi de la Kooperativa, care în bloc au hotărât să contribuie la aventura noastră. Toți.
Mai mult, Cezar Dumitru ne-a făcut cunoștință cu prietenii de la Paralela 45 care au decis să ne asigure transportul cu avionul.
Pentru a susține pasiunea lui David pentru fotografie, i-a oferit o cameră digitală cu care să documenteze cât mai bine excursia noastră. Iar Dragoș Asaftei a făcut cu David prima lecție de fotografie, într-o superbă plimbare prin Parcul Natural Văcărești.
Cristina Bazavan și Toader Păun au crezut în noi și ne-au încurajat, dându-ne acces la spațiul lor publicistic, de unde noi am lansat mesajele campaniei noastre. Și modul în care ne-au vorbit de fiecare dată ne-au făcut să înțelegem că ei cred în David și că noi trebuie să luptăm pentru el.
Rudele, prietenii și colegii de servici au contribuit cu toți la efortul financiar necesar unei astfel de aventuri.
Toți prietenii din blogosferă și din social media au share-uit mesajele noastre și așa cum spunea Cristi – universul poate conspira ca să îndeplinească dorințe.
Un mare mulțumesc pentru voi toți, care ne urmăriți aventurile și ne încurajați cu gândurile și mesajele voastre!
