Airbus A 380 Qatar Airways

Nu te pune cu Jet Lag. N-ai nicio șansă!

Jet Lag nu e partenerul lui Jackie Chan și nu, nu am intrat în niciun bucluc cu vreo gașcă de luptători kung fu. E doar acea tulburare de ritm circadian, dată de diferențele mari de fus orar. Am avut ”deosebita” plăcere de a o simți pe propria piele în călătoria recentă pe care am făcut-o în Australia, în cadrul proiectului lui David #jurnaldefotograf.

Am ales zborurile încercând să învingem ritmul biologic, sau măcar să ne adaptăm mai ușor. N-am reușit. Am să vă spun cum a fost la noi și poate voi îmi spuneți din experiența voastră.

Între București și Sydney este o diferență de fus orar de + 8 ore. Am decolat din București la 12:05 și am aterizat la Doha, hub-ul operatorului Qatar Airways la ora locală 17:50 (16:50 ora Bucureștiului). 4 ore și 45 minute. Un zbor destul de lung, dar i-am făcut față toți trei și am hoinărit veseli prin terminalele aeroportului Hamad International, minunându-ne de ce pot face unii oameni când au mulți bani. Foarte mulți bani.

În afară de celebrul urs galben pe care David și-l dorea fotografiat, m-a fascinat ecranul imens plasat în paralel cu unul din trotuarele rulante, pe care se siluete umane se pierdeau într-un efect fascinant de fata morgana. Una peste alta, cine a investit bani în aeroportul Hamad, a făcut-o cu mult cap și foarte mult bun gust.

Nu am apucat să-l filmez, au făcut-o alții înaintea mea, mulțumesc…

 

Aeroportul e suficient de bine organizat, nu am stat la cozi mari la control pașapoarte, erau mereu foarte mulți agenți care aveau grijă să ghideze pasagerii pentru a grăbi trecerea acestora prin filtrele de control pașapoarte ssu securitate.

Cele 2 ore și 25 de minute de escală au trecut repede și iată-ne din nou în aer la 20:15 (19:15 ora Bucureștiului), la bordul unui Airbus 380, care își merită din plin apelativul de ”avion”.

Ne-am propus să dormim abia de pe la ora 22 – 23, ca să ne odihnim cât mai bine. Mai mult eu personal am ținut să mă sperii bine înainte de culcare, urmărind ultmul film din seria Alien, pe care nu apucasem să-l văd până atunci. Nu mi s-a făcut somn imediat, așa că am văzut și Die Hard, un guilty pleasure al telespectatorului român.

Am dormit mult în avion, estimez că cel puțin 8 – 9 ore cu întreruperi și cât de bine poți dormi la economy class. Doar David a fost privilegiat, el întinzându-și picioarele slăbănoage pe toate cele trei scaune, respectiv peste mine și Mikișor.

Ne-am trezit chiar când avionul ajungea deasupra continentului australian, au mai fost vreo 5 ore de zbor până când gigantul A 380 se așeza lin pe lista de la Sydney, cu precizie de ceasornic. Ora locală 18:45, 14 ore și 30 minute de zbor în al doilea segment. În total 19 ore și 15 minute de zbor și 2 ore și 25 minute de escală. 21 de ore și 40 minute de când am decolat de la București și 24 de ore și 40 minute de când am luat Uber-ul către aeroport.

La Sydney ne-au așteptat Cătălin și Roxana, gazdele noastre minunte. Pentru că era 31 decembrie am fost în centru, la artificii și pentru că erau ”doar” 1.6 milioane de oameni în stradă, am mai petrecut vreo 3 ore până ne-am putut urca în tren și apoi o oră până acasă.

Apropos, jos pălăria locuitorilor din Sydney, poliției și forțelor de ordine. Nu a dormit nimeni în acea noapte, dar vă spun cinstit că nu am am auzit nici măcar un protest la zecile de blocaje, devieri și stații de tren închise. Nu se consumă alcool pe stradă în Australia, lumea era veselă, dar liniștită și doar din când în când mai auzeai câte un ”Happy New Year” cu accent de Down Under, căreia îi răspundea mulțimea, cu o bucurie frenetică.

Ne-am culcat pe la 5 dimineața (la București nu știu dacă aveați masa pusă pentru revelion, era vreo 9 seara). Pe 1 ianuarie ne-am trezit la ora 14 și pe 2 ianuarie la 10. Apoi a fost totul aproape normal din punct de vedere al somnului.

La întoarcere am spus noi că, gata, îl păcălim pe somn. Am decolat din Sydney la 20:45 și am aterizat la Doha la 5:20 ora locală. Am ales să avem o escală lungă, urmând să plecăm către București la ora 16. Am avut timp să profităm de turul gratuit al orașului Doha, oferit de Qatar Airways și Autoritatea pentru Turism a statului Qatar. Pentru toți pasagerii cu escală mai mare de 5 ore în aeroportul Doha se oferă în limita locurilor existente un tur gratuit prin Doha. Găsiți amănunte aici.

Am prins primul tur, cu plecare la ora 8 din aeroport (ne-am strans pe la 7 si ne-au condus la autocar, control de vama, pașapoarte, procedură competă). Ne-a întors pe la 10 la aeroport și ne-am luptat din greu cu somnul, plimbându-ne prin aeroport și în cele din urmă ne-am retras la poarta unde am început să auzim din nou limba română 🙂

Am ajuns la Otopeni la 20:15, acasă la 21 și ne-am culcat la 22. Ne-am trezit duminică la 7 dimineața șieram cpnvinși că gata, am rezolvat. Dar, azi noapte ne-am trezit pe la 3, și nu am mai dormit. Inclusiv David. Azi nu l-am trimis la școală și a mai dormit și 3 ore la prânz. Și la 18:30 Mikișor și David au picat de somn și s-au culcat, iar eu am mai băut o cafea ca să termin de scris textul acesta și mă gândesc că poate mâine ne trezim abia pe la 5.  Sper…

Vă dau de veste cu un update. Pentru voi cum a fost primul zbor așa lung? V-a afectat difernța de fus orar?

#jurnaldefotograf este un proiect fotografic al lui David Stescu, inițiat de Cristina Bazavan și Dragos Asaftei și susțimnut de Kooperativa 2.0, AVstore.ro, Canon Romania, F64, Garmin Romania

 

5

No Responses

Write a response