Căutarea a luat sfârșit. Sennheiser PXC 550 sună așa cum îmi doresc eu

Căutarea a luat sfârșit. Sennheiser PXC 550 sună așa cum îmi doresc eu

Pentru că de fapt asta e ideea. Pot eu să scriu într-un review zece pagini despre orice pereche de căști, vă afișez diagrame cu răspuns în frecvență, cu teste comparative între ultimul vinil al lui Gilmour și același album în format digital, dar până nu ascultați voi, într-un showroom decent, cu muzică faină, nu vă puteți decide așa ușor ce căști să folosiți.

Desigur, într-un review e fain să citești experiența celui care l-a scris. La mine a fost cam așa: acasă aveam niște căști pe cablu, un model vechi de Sennheiser. Și pe care le cuplam la un amplificator de căști FiiO. Trecând pe la prietenii de la AvStore, Bogdan m-a întrebat dacă am ascultat modelul PXC 550 de la Sennheiser.

I-am zis că nu și cred  că am strâmbat puțin din nas când am văzut că erau căști active. Pitici pe creierul meu de audiofil. L-am văzut zâmbind, după care mi-a zis să le testez în orice condiții și să-i spun părerea mea. În dupa amiaza aceea nu am apucat să le testez, dar le-am încărcat și mi le-am băgat în rucsacul pe care urma să-l car în Scandinavia unde am plecat cu David pentru proiectul său #Jurnaldefotograf.

Am apucat în grabă și am încărcat în telefon vreo 3 albume favorite, am ales unele cumpărate de pe hdtracks.com la rezoluția maximă suportată de telefonul folosit atunci – un Huawei P10 Plus, care poate reda fișiere 192 kHz cu 24 bit. În aeroport am instalat un player, Foobar2000, pe care îl știam de pe PC ca un bun player de flacuri și aplicația CapTune a celor de la Sennheiser – în caz că vroiam să fac ceva setări.

Cursa de Stockholm a fost una foarte zgomotoasă, deși a decolat devreme,  zumzetul pasagerilor depășea cu câteva octave (glumesc) freamătul motoarelor: constant, plăcut pentru piloți dar îngrozitor pentru bietul om care-și dorește să-l asculte din nou pe Gilmour. David Gilmour.

Mi-am scos din rucsac căștile, am rotit cele doua cupe, le-am pus pe cap și am auzit confirmarea sonoră că s-au conectat la telefon. Și apoi l-am pus pe Gilmour. Am sărit intenționat la piesa In Any Tongue.

După 20 de secunde mă uitam către Miki și David, care încercau să-mi spună ceva. Buzele lor se mișcau, dar cu greu am auzit vocile lor. După ce m-am simțit ca în Confortably Numb, mi-am adus aminte de modul TalkThrough. Dublu tap pe touchpad, muzica intra in standby și vocile celor de lângă mine trec de veritabilul zid al ANC-ului. (Adaptive Noise Cancellation). Vroiau să-mi facă poza asta, ca să țin minte… Mi-am pus cablul ca să-mi dau seama de diferență.

Dublu tap din nou și Gilmour spune: ”What has he done? God help my son / Hey, stay a while, I’ll stay up / No sugar is enough to bring sweetness to his cup / I know sorrow tastes the same on any tongue”.  Dublu tap din nou. Pauză. Scot din nou cablul. Dublu tap. Iarăși muzică. Fără zgomot de avion, fără nimic. Doar Gilmour, chitara lui și celelalte instrumente se prezentau pe rând parcă într-o încercare abilă de a mă păstra în lumea lor.

Atunci mi-am dat seama că cei de la Sennheiser nu se joacă și că au tratat cu multă seriozitate aceste căști, chiar dacă nu sunt high end. Cel puțin nu după preț. Ele concurează cu QC 35 de la Bose și eu le-am ascultat și pe acelea, dar sincer, la Sennheiser PXC 550 mi se pare că sunetele sunt ordonate, totul e la locul lui. Nu scapă niciun bass turtit de sistemul de anulare adaptivă a zgomotului. Vocile sunt calde și mă duc cu gândul la viniluri. Muzica e muzică. Cei de la Sennheiser au gândit algoritmi de anulare a zgomotului într-un fel genial.

În seara asta când scriu articolul am pus căștile pe cablu, cu un DAC FiiO cuplat la MacBookPro și am ascultat de pe Tidal. Credeam că voi fi dezamăgit. Din contră. Inclusiv pe cablu, căștile sună excelent. Desigur că sunt împinse la spate și de un amplificator de căști bun, E07k Andes de la FiiO și totul sună incredibil.

Le-am cuplat prin E07k și la preamplificatorul pe tuburi cu care ascult viniluri. Sună mai bine decât orice alte căști pe care le-am avut prin casă. Dinamica particulară a vinilului nu credeam că se poate potrivi atât de bine cu niște căști din această generație.

Dar acum am înțeles de ce Bogdan a zâmbit când mi-a dat căștile. Știa el ce știa. Vedeți, ăsta e un alt motiv pentru care îi promovez pe prietenii de la AvStore. Atunci când vorbesc, știu ce spun. La ei am învățat că multe produse trebuie testate și că e obligatoriu să ai un showroom adecvat pentru asta.

Mulțumesc AvStore pentru ocazia de a testa aceste căști grozave!

5

2 Responses

  1. Alina
    31 iulie 2017
    • Mihai Stescu
      31 iulie 2017
  2. Pingback: Voi cum luați muzica cu voi? 2 septembrie 2017

Write a response