Domnul Gregory Porter a făcut lumină în inima celor din Aleea București

Domnul Gregory Porter a făcut lumină în inima celor din Aleea București

Mereu mi se întâmplă așa. Cunosc un artist, îi ascult muzica și apoi găsesc alți artiști din colaborările cu primul. Așa a fost și cu Gregory Porter. Mai întâi l-am descoperit pe Jamie Cullum (recunosc, datorită lui David, dar povestea o păstrez pentru concertul lui – poate minunații de la Twin Arts vor reuși să-l aducă vreodată și pe el la București).

Am ascultat câțiva ani Jamie Cullum și apoi, odată cu albumul Interlude din 2014 am ascultat un cover după ”Please don’t let me be misunderstood”, pe care Cullum o cânta cu Gregory Porter. Vocea lui m-a șocat de atunci și i-am căutat imediat albumele. Tocmai primise atunci premiul Grammy pentru Best Jazz Vocal Album cu al său ”Liquid Spirit”.  Între timp a mai primit un Grammy, de data asta pentru Take Me To The Alley.

Muzica lui Gregory Porter m-a fermecat și sincer vara trecută mă uitam după concertele lui prin Europa. Dar n-a mai fost nevoie, pentru că Andreea, Dragoș și Răzvan Bâscă, într-un cuvânt Twin Arts, au îndeplinit visele multor iubitori de jazz, oferindu-ne o seară care ne va rămâne în mod sigur în suflet.

Domnul Porter a concertat la noi fix într-o perioadă în care ne simțim exact ca cei din „Take me to the alley”, pierduți într-o mizerie a echivocului, uitând tot ce mai avem bun în noi și sperând că cineva ne va scoate de acolo.

Ei bine, domnul Porter a sosit la timp. Când ne explica pe scurt înainte de piesa „Take me to the alley” cui se adresează, m-am simțit brusc copleșit de ideea asta. Apoi treptat, vocea lui și virtuozitatea unor instrumentiști (de care sincer, nu mai auzisem), ne-au ridicat frecvența sufletelor cu mai multe octave, deschizându-ne spre frumusețea divină a mesajului său.

Nu știu cine a gândit set list-ul pentru concertul de pe 24 aprilie, dar sincer, l-a pus pe domnul Porter la un loc de seamă, permițându-i să ne încânte cu cele mai cunoscute piese ale sale, condimentate de solistica incredibilă a instrumentiștilor.

Hey Laura, Musical Genocide, Be Good, Liquid Spirit, Take Me To The Alley, iată doar câteva din piesele care ne-au vrăjit la concert.

Vreau să revin puțin la vocea domnului Porter și la modul în care vedeam cum muzica trece prin el către noi și ne înconjura cu ”good vibes”, ceea ce a simțit de altfel și dânsul la publicul prezent în sală. Nimic nu poate sta în calea vocii sale. Nici măcar construcția imperfectă a Sălii Palatului. Pur și simplu a trecut peste orice barieră pe care voit sau nevoit o aveam interpusă în calea lui.

Vă spuneam că nu-i cunoșteam pe instrumentiști. Până acum. Pentru că țin neapărat să le trec aici numele, pentru a-i urmări și voi ulterior. Albert R. Crawford (pian), Emanuel Harrold (percuție), Ondrej Pivec (hammond), incredibilul Tivon Pennicott (tenor sax) și Jahmal Nichols (bass) (care nu s-a abținut să ne bage un acord din Smoke on the water... 🙂 )

Concertul acesta se poate considera concertul anului 2017, am spus-o de mai multe ori și mulți prieteni mi-au confirmat asta. (inclusiv dragul de Make aici ).

Adaug și câteva fotografii făcute de Ciprian Vlăduț.


Desigur că la concert am mers cu Mike și David, fericiți și ei că au participat la un asemenea eveniment minunat. Andreea, Dragoș și Răzvan, vă mulțumim din nou, sunteți minunați!
Jazz Night Out și Jazz Nouveau sunt proiecte minunate care v-au ieșit genial! Și care sunt convins că ne vor aduce multe suprize în viitor!

5

No Responses

Write a response