În căutarea Titanicului

Jurnal de vacanță 2 – În căutarea Titanicului. Cu bicicleta la mare

Am început acum vreo săptămână să vă prezint preambulul aventurilor noastre pe litoralul românesc. Dacă nu ați citit despre pregătiri și dilema geografică, vă pun aici  o legătură rapidă.
David este inexorabil legat de Miki și ei fac multe lucruri împreună. Nu sunt invidios doar că uneori mă întristez pentru că nu am răbdarea necesară să ajung mai ușor la inima lui.

Printre pasiunile (temporare?) ale lui David se află în ultima vreme Titanicul. Nu m-am lămurit complet cum a ajuns pe Youtube la videoclipul piesei principale a celebrului film al lui Cameron. Nu am încercat să fac simulări, pentru că ar însemna să intru pe contul lui de youtube, probabil că pe ipad și să fac ceva căutări ca să văd ce i s-a oferit ca și videoclip ”related to”. Înclin să cred că a ajuns acolo de la un lift sau de la o lampă. Cert e că îl interesează. Grozav de mult.

Una peste alta am sondat terenul, întrebându-l cu câteva zile înainte de plecare dacă vrea să ne scufundăm la mare să găsim Titanicul. S-a aprins o luminiță faină în ochii lui și am știut atunci că am atins un punct sensibil. Odată cumpărate de la Decathlon două măști și două tuburi de snorkeling (pentru începători desigur), era totul pregătit.

Încă din prima după amiază a început aventura noastră submarină pe plajele Mării Negre. Scoici, pești foarte mici, alge, pietre și foarte mult nisip. Cam asta am găsit și fotografiat pe fundul mării pe plajele din Năvodari și Corbu. În fiecare zi am petrecut mai multe ore în apă și pot să vă spun că David s-a simțit grozav, pasiunea cu care s-a bălăcit consumându-i o mare parte din energie.

La Năvodari am stat pe plaja Tortuga, plasată foarte aproape de pensiune, fericiți că putem lăsa mașina deoparte, mergând pe jos. Am găsit de fiecare dată șezlonguri, cu tariful corespunzător litoralului nostru (diferențiat în timpul săptămânii și în weekend). De mâncat am mâncat la două ”autoserviri” din zonă (Cristina și Coral), în principal la prânz și câteodată seara. Mâncare și prețuri decente cu mențiunea că seara galantarele erau mai goale, ceea ce mă făcea să cred că mâncarea se vindea în totalitate și nu avea timp să se altereze. Așa cum v-am mai spus, am stat la pensiunea Ido, pe care v-o recomand cu căldură.

Am avut noroc de vreme faină și am reușit chiar să facem două ture cu bicicleta. Mai întâi am mers pe plajă, câțiva kilometri, apoi am prins curaj și ne-am dus până la plaja Corbu. Ne-am oprit la 500 m de plajă pe drumul betonat care vine din sat. Ne-au lătrat niște căței și ne grăbeam pentru că era destul de târziu și trebuia să ne întarcem în Năvodari. Una pesta alta a fost o tură de 30 km (2 x 15 km), cea mai lungă tură făcută de David.

Imediat după ieșirea din Năvodari, am mers pe un traseu de bicicletă vechi pe care l-am urmat până după rafinăria Petromidia. De la podul următor am urmat drumul național. O altă premieră pentru David. Recunosc că l-am flancat de fiecare dată când s-a apropiat vreo mașină. Majoritatea șoferilor au fost înțelegători, mai ales pe șoseaua îngustă dintre sat și plaja Corbu.


La întoarcere, la podul de la intrarea în Năvodari, se înserase. Din motive de siguranță am coborât de pe biciclete și am continuat drumul pe jos, deoarece din cauza lucrărilor, era foarte periculos.

La Corbu ne-a plăcut mult, așa că a doua zi am revenit cu mașina. Plaja Corbu e specială, dacă ignori gunoaiele aruncate pe jos  în parcare, te poți bucura de natură aproape sălbatică.

Vom reveni desigur. A fost ultima zi cu soare. Noaptea următoare a fost furtună, a doua zi a plouat și apoi ne-am întors acasă.
Prea repede…

2

No Responses

Write a response